 Jucatul in exces nu este tocmai ocupatia placuta imaginata de persoanele care nu au timp sa legumeze in fata calculatorului toata ziua. Macar din prisma faptului ca dupa un timp ajungi la saturatie, si inghiti destul de greu un titlu nou, din motive de repetitivitate, lipsa de idei si multe kile de siktir, ati putea sa-mi dati macar un pic dreptate. Apoi esti pus (a se citi _sunt_ pus) sa purici sequelul celui mai bine vandut joc din toate timpurile, jocul care nimeni nu recunoaste ca il joaca, nimeni nu recunoaste ca ii place, nu gasesti un strop de informatie pe vreun forum care se respecta despre el, dar cu toate astea se vinde intr-un ritm absolut barbar, de ajungi sa te scarpini naucit dupa ceafa, incercand sa intelegi amploarea fenomenului. Si, daca se poate, motivele din spatele lui.
Apoi, pentru ca esti pus in fata inevitabilului, incerci sa gasesti punctele bune ale situatiei de fapt, meditand cum vei explica lumii ca jocul a fost cumparat pentru prietena, mama, prietena prietenei, catel, purcel si Mos Craciun. Suficient sa mai mentionez ca, in timp ce dvd-ul se invartea sarguincios in unitate, aruncand meg dupa meg pe bietul meu hardisk, ajungi sa iti ignori masculinitatea declarata pe atatea forumuri intesate de fani Doom3, Farcry si Counterstrike, si recunosti intr-un final ca esti mai mult decat curios.
Ca fapt divers, EA vine cu o idee simpatica in timpul instalarii jocului, si anume un mini puzzle game, constand in diferite intrebari despre seria Sims, si un joculet tampitel de memorie vizuala, tocmai bun sa nu observi ca aproape 3 giga de install nu dureaza tocmai putin ca si durata de asezare pe hardisk. Apoi incepe jocul.
Impresia numarul 1: EA a luat-o razna cu cerintele de sistem. Jocul functioneaza destul de greu in rezolutii in care Doom3 merge fluid pe sistemul personal, “agata” ocazional pe un giga de ram, iar imaginile de ansamblu ale cartierului se perinda prin fata ochiului holbat cam pe la 15 cadre pe secunda.
Dupa ce iti aduci aminte ca ai FSAA-ul activat, si ca jocul poseda si optiuni de editare ale optiunilor grafice, situatia se normalizeaza oarecum, insa per total, jocul merge greu. Apoi, incet incet, un pic nesigur si parca nevenindu-ti a crede ca te joci Sims, ii dai bataie.
Jocul vine cu 3 “module” de baza: partea de creare a personajului, cartierul, si casa efectiva, unde se desfasoara simularea. Dupa cum am fost obisnuiti din alte titluri EA, cartierul poate fi importat din SimCity 4, dupa cum in SimCity 4 puteai importa personaje din The Sims 1. Familiile ocupante pot fi abordate atat single cat si multi, caz in care nu pot decat sa imi imaginez nivelul ridicat de e-pimpin si abuzare de personaje feminine la nivel global.
Si totusi, ce e nou ?
La modul simplu, nimic. Sau, si mai simplu, are grafica la zi. Luat la puricat, situatia difera oarecum. In primul rand, se simte ca EA “s-a tinut” sa implementeze prea multe feature-uri noi, pentru a avea ce incorpora si in addon-urile viitoare, ce cu siguranta ne vor invada in curand. Mai pe romaneste, in Sims1 cu toate addonurile instalate aveai mai multe de facut decat in Sims2.  Dar, ca sa nu fiu rau, sequel-ul vine cu cateva feature-uri de bun simt, care transforma jocul simtitor, si acopera multe din gaurile primei parti.
Deoarece jocul nu are o finalitate bine definita, ai ajuns in punctul X si jocul a luat sfarsit, dupa un timp gameplay-ul devine plictisitor si repetitiv, in functie desigur de gradul de suportabilitate al fiecarui jucaret. In aceasta directie, una dintre noutatile jocului vine de la un sistem de “obiective” ce trebuiesc atinse de fiecare Sim in parte. Obiectivele sunt calculate in functie de ce fel de aspiratii au fost alese odata cu creerea personajului si, in mare, sunt impartite, in felii financiare, romantice, stiintifice si “de popularitate”. Fiecare obiectiv indeplinit aduce o serie de puncte, ce ridica o baruta din interfata, ce odata ajunsa la maxim aduce diferite bonusuri. Asadar, un sim creat pe “financial” va primi bonusuri daca va alege cariere lucrative, de genul business, athletics sau medicine, si va avea aspiratii de genul “make more money, “get a promotion”, “buy an expensive TV”. Desigur, totul este mult mai detaliat de atat, si la prima vedere, destul de aleator. Primul sim creat pe financial era efectiv obsedat de gradina personala, avand in fiecare zi cate-o dorinta de femeie insarcinata de a cumpara un copac, sau un boschet, sau ceva asemanator. Partea fun este ca iti da un scop, si parca te domoleste sa bagi cheaturile de la inceput, pentru a avea bani sa-ti decorezi casa cu cele mai scumpe itemuri posibile. Astfel, apartamentul este decorat succesiv, in functie de ce vrea sim-ul.
Alte aspiratii, de genul “romantic” vin cu o serie de obiective aiuristice, de genul “wohoo (aka hump, boink, ride the bitch) with three people, kiss somedody, woohoo in public”, si tot asa. 
Cei axati pe science vor avea obiective cat se poate de geeky, de genul learn logic, see a ghost, stargaze through a telescope.
Aceste obiective aduc o nota de adancime jocului, nota de care chiar era nevoie.
Cealalta parte in care se poate avansa este cariera, care este destul de asemanatoare cu cea din Sims 1, cu exceptia unor mici “puzzle-uri” haioase rau, ce iti apar doar cand esti la munca, si in functie de care personajul poate fi retrogradat,avansat, sau chiar concediat. Puzzle-urile nu sunt tocmai usoare, dat fiind ca, medic fiind, pare destul de logic ca vei trata omul din cuplul “serpas nepalez cu o llama care intra in spital”, si cand colo llama era prietena cu nu stiu ce ambasador care, cand afla ca ai ales sa nu o tratezi prima, iti baga bete-n roate.
Imi place foarte tare ca EA si-a adus aminte sa bage si zile libere, si chiar zile de vacanta, ce variaza in functie de tipul job-ului. Astfel, daca ai vreun job ce te tine toata noaptea la munca, iar ziua esti fortat sa dormi, deci n-ai timp de socializat, poti recupera in zilele libere. Revenind un pic la job-uri, care la prima vedere par destul de banale, detaliile fac totul. Varful carierei de “law enforcement” te va transforma intr-un fel de superhero care nu mai are nevoie de masina sa plece la munca, ci iese in fata casei, ridica o mana Superman style, si isi ia zborul. Sau criminal mastermind, cu costumul de evil genius aferent. Sau corporate executive-ul, luat cu limuzina din fata casei. Fiecare job necesita puncte la diferite skilluri ale sim-ului, ce variaza de la cleaning, cooking sau logic la mechanical, creativity sau charisma.  Fiecare din aceste skilluri sunt antrenate prin folosire de zi cu zi (faci curatenie in bucatarie, duci gunoiul si cureti buda, iti creste skillul de cleaning), sau prin antrenament, cum ar fi pictatul pentru creativity, sau scalambaitul in fata oglinzii pentru Charisma.
Per total, cele doua module, de aspiratii si de job, sunt excelent realizate, si distractive rau, macar din prisma dumelor ce simul le face la servici, sau a obiectivelor cretine ce trebuie atinse.
In rest, jocul este aproximativ la fel. Simsii au clasicele “barute” cu nevoi, de genul social, hygiene, hunger sau energy, de care trebuie sa aveti grija. Halesti, creste bara de hunger. Te speli, creste cea de hygiene. Etc. Apoi, si aici, exista micile detalii care fac deliciul jocului. Personajul da vanturi cand mananca ceva stricat, pute ca un dihor daca nu se spala, iar daca o nevoie ajunge suficient de jos si este mentinuta la acest nivel suficient, personajul o ia razna. De exemplu, unul dintre simsii creati a fost un grasan cu chelie si ochelari, pe cariera science, care efectiv nu putea sa-si faca prieteni, motiv pentru care bara de social a scazut suficient ca, intr-o seara, sa apara din cer un, citez, “social bunny”, adica un prieten imaginar, care a inceput sa vorbeasca cu personajul, spre disperarea acestuia.
O alta noutate este durata limitata de viata a unui Sim. Pentru a demara o familie, este obligatoriu nevoie de un Sim adult care imbatraneste si moare pana la urma, insa se poate casatori, poate avea copii, care incep in stadiul de bebe, copii care alearga prin casa, adolescenti care-ti scot peri albi, adulti, si ciclul se repeta. Copiii iti pastreaza o parte din caracteristici si din aspectul fizic, lucru destul de distractiv.  Din stadiul de bebe pana in cel de bosorog care doarme non stop dureaza cam 3 zile de jucat decent pentru a ajunge…in. Deci nici prea mult, nici prea putin. Simsii reactioneaza corespunzator intre ei, avand in tolba o gama larga de actiuni contextuale ce le pot efectua si singuri daca este nevoie. Poti crea cele mai disfunctionale familii posibile, incluzand familii de homosexuali sau lesbiene (mai greu, ce-i drept), cu copii adoptati, sau familii de obsedati sexual, care se calaresc toata ziua, reguleaza toate (si toti) prietenii, camerista, gradinarul si chiar postasul. Simsii se cearta intre ei, se iau la bataie, dau petreceri, se calaresc (am mai spus deja, dar merita totusi mentionat de doua ori), sunt gelosi, indragostiti, distanti, calculati, lenesi, toata gama. Cu cat avansezi intr-o relatie cu un sim (barbat sau femeie) gama de actiuni contextuale creste, cele mai dezvoltate fiind evident cele legate de romance. Te poti casatori, poti divorta (aproximativ), poti infia copii, iti poti incredinta copilul casei de adoptie, poti insela nevasta (distractie garantata), producatorii jocului gandindu-se la cele mai imbecile situatii in care iti poti pune un sim, oricat de mult te-ai chinui sa fii original.
Absolut meserias (datorita noii actualizari grafice si nu numai), este modul in care Simsii se comporta. Nu veti vedea un personaj din joc facand ceva normal. Toate actiunile sunt exagerate ca mimica si gesturi, degenerand in niste “banc show-uri” de mai mare dragul, chit ca Sim-ul se freaca cu camerista in fata nevestei care face spume, chit ca turbezi de nervi ca nu iti poti stapani copilul adolescent care vrea sa fuga de acasa, este complet neproductiv si iti haotizeaza apartamentul.
Se pot crea familii numeroase, care se pot muta din apartamentul initial, pastreaza legatura, se viziteaza, si pot fi controlate separat, Simsii avand din fericire suficient cap sa isi poarte si singuri de grija. 
Exista totusi si minusuri. Este extraordinar de dificil sa controlezi o familie mai mare de 3 Simsi. Deja in 2 (simsul initial creat plus femeia gasita pe parcurs) pot da batai majore de cap, deoarece timpul in care trebuia sa-ti indeplinesti nevoile personale este deosebit de limitat (mai incolo despre asta), si fortat fiind sa ai grija si de familie…e greu. Dupa cum spuneam, un Sim controlat de calculator nu va muri de foame, fiind suficient de destept pentru a manca, a se distra sau a se spala singur, insa obiectivele personale trebuiesc indeplinite manual, precum si avansarea in job, ce implica antrenament continuu la diferite skilluri. La un moment dat te cam apuca lehamitea. Iar daca te trezesti si cu un copil, e tragedie, acesta urland non-stop, si cerand atentie. Nu zic ca nu e amuzant, insa copilul creste, iar adolescentii au de departe cele mai imbecile aspiratii posibile. Cu putin noroc, te trezesti cu o tocilara care vrea sa plece la colegiu si ai scapat de o grija, insa daca copilul e ultimul pierde vara care vrea sa fuga de acasa, sa “woohoo” cat poate si sa-ti sara toata ziua pe canapea, te apuca disperarea. Iar cand sim-ul initial imbatraneste, iti vine sa te dai cu capul de coltul mesei, acesta fiind complet inutil si “slow motion” in miscari. Dupa care moare, motiv de caterinca totala la showul facut de familie, insa parca iti da sentimentul ca ai muncit degeaba, dat fiind ca restul familiei nu a fost creata de tine in mod direct, deci aspiratiile si obiectivele acestora pot fi complet contra a ce ai fi vrut de fapt sa faci cu ei.  Din punctul asta de vedere EA parca nu a “optimizat” suficient gameplay-ul. Bine ca exista zile de concediu, si bine ca un Sim plecat la munca nemancat nu moare de foame la serviciu, ci are inspiratia sa manance singur, de exemplu. Chestie misto, ceea ce se poate traduce prin simsi care nu mananca aproape deloc acasa, cu putin planning.
Un alt minus major este calcularea “lejera” a timpului. Nu e atat de rau ca in Sims 1, dar tot departe de “ok” se afla ca si conceptie de joc. Un Sim mananca o ora dupa ceasul jocului, sta pe buda 30 de minute, si vorbeste la telefon 3, 4 ore. Uneori, daca nu esti atent in permanenta, iti poti da Simul complet peste cap, culcandu-te nemancat si nespalat, si te trezesti dimineata ca mai ai 2 ore pana pleci la munca, Sim-ul face patul cu o “graba” exasperanta, sta calm si isi face clatite o ora jumate, si se relaxeaza in dus in timp ce masina asteapta claxonand afara. Daca nu mananci sau nu faci dus, sau nu te duci la buda, nu vei mai avea timp de altceva cand ajungi acasa, si tot asa.
Numai simplul mers prin casa dureaza prea mult. Prima casa care mi-am construit-o a fost un veritabil palat, urmand sa am socul de a constata ca este imposibil de jucat la asemenea dimensiuni. Un sim facea 20 de minute din dormitorul de la etaj pana la bucatarie. Astfel, numai transportul dintr-un loc in altul te lasa in criza de timp.
Toate problemele legate de ceas si de nevoi pot fi evitate printr-un planing la sange al orarului zilnic al Sim-ului, insa o singura greseala te poate costa scump, iar cand intra in ecuatie si sim-ul numarul 2, nu mai stii pe unde sa scoti camasa.
Din punct de vedere tehnic, Sims 2 arata excelent. Cartierul e ok facut, poate fi populat de o gramada de familii, controlate ori de tine, ori de calculator, ori de alte personaje umane in multiplayer, are numitele community lots unde socializezi cu ceilalti simsi fara sa ii chemi la tine, are detaliu, e ok. 
Jocul exceleaza in modul amuzant in care personajele sunt animate, si sistemul detaliat in care iti poti construi un Sim. Din punct de vedere al varietatii in constructii, pot doar sa va spun ca o casa “muncita” dureaza cam 2 ore de construit, apoi trebuie vopsita, mobilata si populata, lucru care mai dureaza inca vreo 2 ore, numai pentru ca te uiti traznit la lista de pardosele de diferite tipuri si culori, care nu se mai termina.
Exista si categorii in care jocul are lipsuri, cum ar fi electronicele (doua tipuri de calculatoare, de exemplu), insa se poate trece peste, dat fiind ca iti poti crea obiectele tale personalizate, sau le poti lua de pe net.
Jocul abunda in detalii, mult prea multe pentru a fi mentionate aici, insa este absolut apreciabila munca depusa pentru mici chichite care nu ai uneori nici o sansa sa le observi. Un sim pus sa isi faca clatite chiar va scoate clatite din tigaie, le va arunca si le va rasuci in aer, spaghetele arata a spaghete, televizorul cu plasma este atat de detaliat incat ii vezi si mufele cu fire care atarna in spate, calculatorul buteaza si intra in “windows”, si tot asa. Poti sa te si joci pe calculator sau consola, ecranul Tv-ului sau monitorul calculatorului aratand imaginile corespunzatoare.
Din punct de vedere sonor, simsii vorbesc in aceeasi pasareasca amuzanta cu care un jucator de Sims 1 este deja familiar, iar muzica este surprinzator de ok, fiind grupata intr-o gramajoara maricica de melodii si stiluri, accesibile prin intermediul casetofonului din casa. 
Una peste alta, sumarizez:
Plusuri: grafica, sistem de evolutie excelent al jobului si al aspiratiilor personale, rewarduri traznite pentru indeplinirea lor. Gameplay variat si distractiv pentru o perioada destul de lunga de timp, datorita fun factorului continuu produs de familiile de stirile de la ora 5 ce pot fi create. Sistem de building, echipare a casei si al personajului bine pus la punct. Relatiile intre simsi sunt haioase rau.
Minusuri: timpul este din nou prost calculat. Iti poti haotiza personajul mult prea usor, dupa un timp, cu toate imbunatatirile aduse fata Sims 1, devine frustrant sa faci tot timpul acelasi lucru, in fiecare diminineata. Este excesiv de greu controlul unei familii numeroase, iar viata de burlac devine monotona dupa maxim 2 zile. Cerinte de sistem prea mari pentru genul de joc abordat.
Daca tot nu v-ati lamurit, The Sims 2 este un joc bun, chiar foarte bun pe alocuri. Merge jucat “profesional” cateva zile bune, apoi pornit pe alocuri o data la cateva zile, pentru a-ti mai pune progeniturile in incurcatura. Un tamagochi mult evoluat. Cu toate minusurile lui, si cu scuzele de rigoare, cu toate minusurile articolului de fata care s-ar fi intins pe 10 pagini daca v-as fi povestit de toate mini feature-urile jocului, personal risc si recomand jocul tuturor celor care nu au alergie din principiul a titlul celor de la Maxis. In fond si la urma urmei,este relaxant sa urmaresti telenovela altora, timp in care evadezi macar partial din propria telenovela, chit ca este in real life. |
