 Rocker-ul adevarat intre vis, realitate si mit
Incercam sa venim in intampinarea celor care, fie s-au nascut mai tarziu, nefiind la o varsta care sa priceapa, daramite sa mai si adere la perioada de aur a rockului in Romania, deci inceputul anilor ’90, fie celor care doresc de buna voie si nesiliti de nimeni sa imbratiseze aceasta, pot sa-i spun cariera, pentru ca finalitatea ei va fi chiar o cariera (si nu de piatra).
Vom incerca sa structuram acest ghid, spunem noi, exhaustiv, in mai multe episoade, surprinzand cat mai multe aspecte. Speram ca acest ghid va va ajuta sa treceti peste problemele pe care acest statut le ridica, pentru ca, dupa cum suntem cu totii de acord, no pain, no gain, deci nu se poate ca acest drum sper desavarsirea voastra rockeristica sa fie ca o plimbare prin Copou, sa fim seriosi, drumul va fi anevois si dilematic, insa cu acest ghid in maini, suntem convinsi de succesul vostru. Sa trecem la treaba, asadar:
O mica introducere in subiect mai inainte de toate:
Cum foarte multi dintre voi ati tot vazut p-aici si pe dincolo vehiculandu-se sintagma “rocker adevarat”, si cum sunt convins ca nu multi stiu la ce se refera ea, care sunt diferentele dintre un rocker adevarat si un rocker, m-am gandit sa va clarific aceasta nebuloasa prin incercarea mea umila de a crea (sau krea ca si kreator?) un ghid-portret al rockerului adevarat.
Din capul locului trebuie sa admitem ca aceasta sintagma de "rocker adevarat" tinde sa devine una quasi-axiomatica, pentru ca este ca si cum ai incerca sa explici existenta lui Dumnezeu. Problematica "rockerului adevarat" nu trebuie sa fie una agnostica ci cat se poate de "credincioasa" metalului. In principiu, un rocker adevarat este adevarat din primul moment si nu va ceda niciodata tentatiilor comercialului facil ce ne inconjura.
Pe rand, va trebui sa tineti cont de urmatoarele:
1. Inceputurile: un rocker ce aspira la a deveni un adevarat trebuie sa aiba primele contacte cu muzica rock cel mai tarziu in clasa a V-a, chiar daca aceste contacte se rezuma la inceput la trupe mai la indemana cum ar fi Metallica sau AC/DC. Personal, am inceput cu Kreator si Anthrax, la o reuniune de clasa a V-a, trimestrul al doilea. Este foarte important ca in aceasta perioada, orizontul tanarului nostru aspirant sa fie cat mai larg si mai luminos, adica sa asculte cat mai mult si cat mai variat, tocmai pentru a se obisnui sa faca de mic diferenta dintre materialele de calitate si gunoiul pe care multe case de discuri sioniste incearca sa-l vanda sub ambalajul muzicii rock.
2. dupa o perioada in care va veti ocupa numai si numai de auditie, este momentul sa se cearna neghina din graul acesta a muzicii tocmai ascultate. Criteriul de baza, dealtfel unicul criteriu in viata rockerului aspirant la statutul de adevarat este “adevaraciunea”. Rockerul se deosebeste de cei din jur tocmai prin aceasta "adevaraciune", care o putem denumi arhitectura personala si interioara a aspirantului la statutul de "adevarat". Astfel, se vor alege numai si numai trupele adevarate, pe care tanarul le va asculta fanatic in continuare si se vor lua in deradere cele false, precum si ascultatorii lor.  Aceasta “adevaraciune” va fi efectiv si pur si simplu simtita de rocker, nu poate fi descrisa, este in sangele acestuia, s-a nascut cu ea si va muri cu ea. Totusi, cu titlu pur informativ, voi enumera aici cateva formatii serioase, si, in antiteza cateva cu care nu merita sa va obositi. Astfel, Metallica prima perioada, AC/DC, Megadeth, Sepultura, Morbid Angel, Iron Maiden, Judas Priest, Kreator, Mayhem, Marduk, Burzum, Manowar, Death, Obituary, Black Sabbath, Candlemass merita toata atentia, in timp ce Bon Jovi, Lacrimosa, Korn, Nightwish (femeile la cratita, nu la cantat, merg doar daca canta ca Sabina Claasen sau ca betiva aia de la Arch Enemy), Theatre of Tragedy, Therion, Poisonblack sunt comerciale. Ca sa nu mai vorbesc despre ce se da acum la MTV si Atomic.
TOTAL nerecomandate sunt grunge-ul, hardcoreul, numetal-ul, punkul, alternativul, rapul si alte mizerii. Si fara gothic metal la inceput de cariera de rocker. Daca incepeti cu gothic v-ati distrus din prima stiind faptul ca gothic metal-ul nu deschide orizonturi ci, dimpotriva, suprima tot elanul si entuziasmul rockeristic (adica bere + vin + vodka + aspirina). Gothic metal e bun de ascultat NUMAI cand sunteti deprimati, parasiti de iubite (sau iubiti?!? - cu toate ca rockerul adevarat nu trebuie sa fie patimas al aceluiasi sex, altfel ne-ar lua lumea de gay si homolai, ceea ce vine in dezacord cu principiile metalifere) sau cand nu ati luat BAC-ul din prima, moment in care o ascultare de My Dying Bride chiar se cade. Asadar a NU se asculta gothic metal de la inceput! Va va piere total cheful de rock adevarat si nu ati facut nimic.
Sursele de la care va procura muzica sunt foarte variate, de la colegi, vecini pana la radio, de unde va inregistra pe casete emisiunile de specialitate.  Din nefericire, aceleasi organizatii secrete sioniste de care am zis mai sus vor cu orice pret sa suprime accesul rockerilor adevarati la muzica, prin urmare si ultima emisiune de metale grele si foarte grele de la radio din Romania (ma gandesc bineineles la emisiunea de notorietatea nationala si mondiala, Studio Rock a lui Lenti Chiriac) va disparea din iunie, fiind transmisa doar pe internet. Insa de pe acelasi internet, rockerul adevarat va scoate muzica rock in cantitati industriale (de fapt asta e singurul lucru la care stie sa foloseasca el calculatorul, pentru ca, sa nu uitam, rockerul este un poet boem, nicidecum un inginer depravat), sfidand rocareste RIAA si alte organizatii, care, pe ascuns sau nu, pun talpa in fata rockerului adevarat care nu are bani sa isi permita sa isi ia DVD-uri si casete originale, sa nu mai spun de banii dati pe "racoritoarele" zilnice pe care rockerul trebuie sa le consume regulat pentru a se mentine in forma-i fizica propice.
3. este momentul ca personajul nostru sa treaca si la alte manifestari, si pentru inceput trebuie sa faca cunoscut si celorlalti genul de muzica preferat. O prima miscare recomandata este sa inceapa sa scrie pe banci si pe caiete nume de formatii, versuri din cantece, sa deseneze logo-urile diferitelor trupe (se poate incepe cu cele de la Metallica, Iron Maiden si treptat treptat se poate ajunge la logo-urile de la Loonatik, Grave si altele care cer mai mult timp de concentrare si meserie in arta si tehnica desenului), urmand ca ulterior, cand se va incadra intr-un grup de rockeri, sa treaca si la scrisul pe ziduri (A NU SE CONFUNDA cu jegurile de graffiti facute de raperi si pankisti, scrisul pe zid metalist trebuie sa fie dezgustator, aspru, razboinic daca se poate, sa arate fata adevarata a lumii in care traim si a nu se folosi culori deschise la culoare ca nu suntem la concurs de desen psihedelic).  De la logo-uri desenate prin caiete si prin banci vom trece la desenat capete de morti pe la WC-urile din liceu. Intr-o prima faza veti fi luati in deradere si vi se va spune verde in fata ca nu aveti talent, daca sunteti insa un "adevarat" nu veti asculta minciunile celor din jur si veti continua sa va exersati penita pana o sa ajungeti sa umpleti toate toaletele din liceu sau scoala cu o armata de scheleti, gata sa va sara in ajutor in orice clipa (asa cum se intampla in filmul rockeristic "Evil Dead" creat de geniul inconfundabil al adevaratului Sam Raimi).
4. Pe drumul cel bun: tanarul rocker va incepe sa lucreze si asupra infatisarii sale, pentru a corespunde standardelor unui adevarat metalist. Astfel, o prima miscare este achizitionarea de tricouri cu trupe de rock serioase, avand imagini sugestive imprimate, cum ar fi mascota celor de la Iron Maiden, Eddie. Un tricou ales total neinspirat va distruge cu viteza tot ce s-a realizat pana acum. Ganditi-va si voi la paradoxuri de genul ascultator de Obituary umbland cu tricou cu parnaie ala de la HIM. Pentru o gagica si un pic de pussy in plus nu merita sa va tradati cariera rockeristica si sa va imbracati doar cum este la moda. Optional se poate desena si o cruce intoarsa pe blug, dar numai in cazul in care aveti talent la desen si curaj sa dati piept cu societatea civila care a fost si este reticienta la astfel de semnale anti-sociale. Ulterior se va trece la cumpararea asa-numitelor “placi de spate” sau pentru alte locuri, care se vor coase pe spatele gecii de blugi. 
Si aici, modelul trebuie sa fie foarte bine ales, din cele care s-au dovedit a avea succes fiind cele infatisand mascota grupului german Grave Digger, The Reaper. Blugii se vor taia doar optional, pentru un efect vizual excelent, mai ales pe timpul verii, in timp ce incaltamintea este obligatorie: bocanci sau ciocate. Sau adidasi, DAR NU DE MARCA! Adidasi simpli facuti in Romania (Braila este cunoscuta in lumea intreaga pentru marca sa de adidasi rockeristici, din plastic cauciucat, mulati pe picior si rezistenti la intemperiile vremii; din pacate nu stim la ora actuala daca inca mai functioneaza; nu ne-ar mira sa aflam cum guvernul sau asociatile sioniste au inchis fabrica de pantofi de la Braila incercand astfel sa suprime miscarea rockeristica adevarata din tara noastra!) sunt buni pentru dus la concerte pentru ca denota agresivitatea specifica rockerului si sunt destul de ieftini. Aia de marca sunt pentru rockeri care s-au comercializat si care nu mai cred in metalul adevarat, so see you sucking dicks on MTV.
La ciocate sunt de preferat cele lungi, pana la nivelul gambei, cu pinteni si curele, pentru a crea un sunet caracteristic cand rockerul merge. Daca tot am adus in discutie mersul, este cazul sa incheiati cu pasul tipic copiilor de gradinita si celor aflati la pubertate pentru a aborda un mers rockeristic. Mersul consta intr-un pas apasat, cu deschidere mare, cu mainile in buzunarele blugilor sau gecii, relativ cracanat.
Pentru o excelenta intelegere a acestui tip de mers, va recomand vizionarea videoclipului formatiei Skid Row la piesa “Monkey Business” sau modul in care Dee Snider de la Twisted Sister umbla prin „I Wanna Rock”. De preferat este sa sa desplaseze in grupuri de minim 3-4 rockeri, pentru a exista un efect vizual si mai pregnant asupra lumii.  Tot acum este momentul lasarii parului sa creasca lung. Atentie: parul lung si hainele caracteristice NU INSEAMNA imputit (rockerul adevarat isi va cumpara sampon de la tarabele de sector si se va spala minim o data la doua saptamani, in functie si de variatia apei calde de la robinet, stiind bine ca rockerii provin de obicei din familii modeste care nu isi permit, ca toti grangurii si ciocoii noi, sa fie cu plata la apa si intretinere la zi). Se poate trece si la imitarea unor fotografii celebre infatisand muzicieni si formatii, de genul posterului cu Ozzy lingand un topor. Rockerul isi va pune la curea cutitele din bucatarie si va tine o sapa in maini, pentru a fi cat mai „rau”. In acelasi timp va incepe sa se pregateasca spiritual si fizic pentru primul sau gest matur din viata de rocker adevarat: sacrificarea unei pisici. Despre acest subiect (tabuu in presa romaneasca!) vom discuta en detail cu alta ocazie.
5. Odata rezolvata si problema lookului incipient, este momentul ca rockerul sa se integreze intr-un grup de rockeri. Avantajele acestei integrari sunt multiple, dintre care amintim: o mai mare deschidere catre muzica si o mai rapida procurare a diferitelor albume, parteneri mai multi si mai seriosi de bautura, persoane cu care se poate discuta despre rock, o viata mai sigura, cunoscut fiind faptul ca rockerii sunt priviti foarte rau de toate paturile sociale, mai rau si decat manelistii. Cum va explicati ca la orice concert rock jandarmii se iau la bataie cu rockerii, iar la concertele de manele e liniste????!!! Jandarmii sunt manelisti, asta este raspunsul la intrebare... Tanarul rocker va “fura meserie” de la liderii grupului si va incerca sa se impuna in cadrul grupului prin vaditele sale calitati de rocker adevarat.
6. Desavarsirea: in momentul in care grupul ii acorda o porecla, va fi considerat unul de al lor. Poreclele sunt tipic rockeresti, fara sa semnifice ceva neaparat (Merinos, Sapaliga, Limba, Sarsaila, Rogojina, Gonzo, Streche, Doctoru, Vampiru, Tzandara, Diaree, Sarpe, Dihoru, Clabucel, Tzuica, Gina Lollobrigida, Mata Hari, etc.). Este momentul la care rockerul va fi cunoscut deja pe plan local, va fi participant la toate evenimentele rockeristice din zona (concerte, festivaluri, lansari), se va si implica in fenomenul rock ca parte activa.
Aici poate alege doua directii: cea muzicala, formandu-si un grup, pentru care vom da indicatii intr-un alt episod, sau directia mass-media, incepand cu editarea unor fanzine. FOARTE IMPORTANT: dupa cum zice si reclama, “Nu-i deajuns sa asculti rock ca sa fi rocker, citeste HMM”. Astfel, pe langa emisiunile consacrate pe care le asculta (Studio Rock, Promoroacka, Ro-Rock, Istoria Rockului) si le vizioneaza (Super Rock si sa speram din nou Intalnirea de la Miezul Noptii), va trimite constant scrisori si comentarii la aceste emisiuni si reviste, pentru ca prin parerea lui ajuta la propasirea fenomenului rock. De asemenea va coresponda si va initia schimburi de casete, tricouri, postere cu alti metalisti din tara, prin intermediul emisiunilor mai sus mentionate sau prin mIRC.
7.Trebuie sa privim si aspectele un pic neplacute, dar de la care rockerul nu se poate sustrage: bataile cu diferite alte grupuri de opinie, depesisiti, rapperi, punkisti, manelisti, chiar politie (deci tot manelisti) la care este obligat sa ia parte daca grupul sau este implicat. Alt aspect neplacut este scoala, pe care insa trebuie sa o termine, pentru ca nu este un analfabet. Rockerul este oricum mult mai inteligent decat ascultatorii altor genuri si nu va intampina probleme in a promova cu note decente examenele cu minim de efort. De evitat este totusi prezentarea in stare de ebrietate sau mirosind prea tare a tigari si bautura la ore, pentru a nu complica inutil viata si asa destul de complicata de “aparitie” si atitudine. O mica „cinsteala” inainte de teze sau exemene este obligatorie si chiar recomandata, stiut fiind faptul ca sinapsele rockerului functioneaza la capacitate maxima doar „unse” in prealabil cu ceva licori, insa excesul clar nu face bine, aruncand rockerul in extrema opusa, a „muteniei” si incapacitatii de concentrare. Plus ca daca e beat, nu mai poate merge la bauta de dupa examen, deci „think pink”. Oricum parintii nu sunt de acord cu directia muzicala aleasa de copilul lor, ori niste “convocari” la scoala nu ar face decat sa deschida si mai tare ranile, incurcand planurile de viitor sub auspicii metalifere ale tanarului candidat.
8. In sfarsit, dupa mai multe tatonari, rockerul in devenire va trebui sa isi gaseasca si el o gagica, ca doar nu o sa stea toata viata sa isi faca erectie de unul singur, cu ochii beliti pe revistele de profil si cu urechile ciulite sa nu vina parintii sa il prinda cu rusinea in mana, asa cum se intampla cu manelistii si rapperii. Se va cauta in principal un exemplar al sexului frumos care sa va impartaseasca aceleasi principii de conduita si viata. Adica celebra stratagema vodka-metal-sex-femei-vodka. De preferinta, rockerul se va orienta pe femeia tipic bruneta, de moment ce s-a observat ca brunetele sunt genetic mult mai apropiate de rockul metalic, in discordanta cu blondele care prefera mai degraba rave-ul, hip hop-ul si alte lucruri homo. Prima proba la care o vom supune pe viitoare concubina a rockerului va fi "proba cu paharul" sau in unele cazuri "proba cu sticla". Se ia o sticla de vodka de 1.5 l si o impartim frateste cu viitoarea femeie. Dupa care punem ceva muzica in surdina si ii dam drumul. Daca vedem ca nu poate sa treaca nici macar de 3-4 pahare, o scoatem pe hol si ii spunem cu tristete nesimulata in glas ca nu poate fii femeia noastra si ca sunt prea multe disconcordante de comportament intre noi doi. Daca vedem insa ca soarbe paharele ca buretele dupa ploaie, you should be happy cause you just found yourself some real nice metal pussy, faci cinste. Bineinteles, concubina rockerului adevarat trebuie sa stie si sa se rockereasca cu bestialitate, sa nu ajungem pe la vreun concert Negura Bunget, noi sa ne rupem in figuri ca niste adevarati iar ea sa stea pe margine si sa schimbe retete de clatite cu manelista de la blocul vecin. Proba finala va fi sexul care, normal, trebuie facut dupa coordonate rockeristice si nu ca la usa cortului. Un alt subiect nespus de dureros si delicat despre care ne vom ocupa intr-o viitoare cronica.
9. In sfarsit - rocker adevarat: dupa cativa ani petrecuti in sanul grupului, un adevarat rocker va deveni unul dintre lideri, fiind precum un maestru al Francmasoneriei, la randul sau initiatorul altor tineri in tainele rockeriei. Isi va castiga dreptul de a sta pe banca in parcul unde sa intalnesc rockerii, alaturi de alti „seniori”, va da el insusi porecle celor nou veniti in grup si va fi sufletul tuturor intalnirilor, servind drept model celor tineri, dovada vie a faptului ca, desi in aparente vremea rockerilor a trecut, iata ca rockerii exista la acelasi standard ridicat ca in anii ’90.
In episoadele viitoare vom incerca sa surprindem cat mai multe aspecte din viata de rocker adevarat (si probabil nu vom ocoli nici alte genuri muzicale), intrand cat mai adanc in intimitatea acestei stari de beatitudine, pentru a-i ajuta pe cei dintre voi care sunt inca indecisi in privinta satisfactiilor de ordin spiritual si social pe care acest statut de „rocker adevarat”, deopotriva privilegiat, invidiat si hulit, le vor aduce pe termen lung.
Long live rock’n’roll si pana data viitoare..STAY HEAVY!
Cyberchrist & Miss Pussy |
