Din fericire, Infinity Ward a observat acest lucru imediat după lansarea lui CoD 2 şi imediat s-a apucat de munca la actualul FPS, Call of Duty 4, care pare să fie un succes răsunător. Deşi povestea are loc în diferite parţi ale globului,  majoritatea timpului vei luptă în colturi izolate ale lumii unde violenta şi brutalitatea sunt elemente obişnuite al vieţii de zi cu zi. Cel care propagă această brutalitate este  Al Asad, un om care speră să cucerească Orientul Mijlociu folosindu-se o lovitură de stat şi de execuţia preşedintelui pe postul local, astfel distrăgând atenţia USA şi UK în timp ce tovarăşul său  Zakhaev încearcă să reîntoarcă Rusia la un stat comunist.

Ambele caractere sunt uşor de urat, personalităţile lor fiind prezentate prin ochii fostului preşedinte  cu clipe înainte de moarte şi, mai târziu în joc, prin ochii comandantului tău mult mai tânăr aflat într-o misiune de asasinare.
Întreg jocul este prezentat prin briefinguri care au rol de loading screen şi prin conversaţii cu coechipierii tăi.

Povestea este captivantă, deşi nu reuseste să prezinte multe schimbări de situaţie: Zakhaev şi Al Asad sunt băieţii rai, şi tu trebuie să ii omori. Ceea ce este uimitor în acest joc este faptul că totul e prezentat într-o manieră reală, arătând ororile războiului, lucru ce aduce jocului clasificarea M (matur)
Call of Duty  şi-a făcut un renume prin nivelele  cu un design destul de uşor şi clar, şi cu bătăliile de proporţii epice.
Te vei trezii escortat de coechipierii tăi de la un loc de bătălie la altul, astfel reducând confuzia inerentă în joc. In timpul unor bătălii în care gloanţele zboară în toate direcţiile  confuzia va apărea în cele din urmă, şi nu doar o dată te vei simţi copleşit de numărul de inamici în timp ce fugi să te fereşti. Hărţile limitează posibilităţile de flancare a inamicului, şi de alte manevre avansate, dar este un lucru care poate fi trecut cu vederea.

CoD 4 deschide mărimea câmpului de luptă, permiţând mai multor vehicule să se afle în acelaşi loc cu soldaţii care le protejează. Cu gloanţele care zboară în orice direcţie şi soldaţii care stau ascunşi, poţi tăia tensiunea cu cuţitul.
Jocul este imparţit în aproximativ 12 capitole, fiecare durând cam 30-40 minute. Dupa ce termini jocul în single player, un mod arcade se deblochează, şi pentru fiecare inamic vei primi puncte.
Call of Duty original avea un single player decent, însă ceea ce il făcea cu adevărat o legendă era multiplayerul. CoD 4 nu este o aşchie care sare departe de copac, şi asta datorită atenţiei date şi modului multiplayer, cat despre single player...jucaţi-l şi vedeţi.

Una din cele mai interesante chestii la multiplayer sunt abilităţile. Abilităţile au fost lăsate la libera alegere a jucătorului, deoarece nu este prea amuzant să alegi un personaj deja customizat. Numai 3 abilităţi din 3 categorii pot fi alese  per soldat deoarece jocul trebuie să fie totuşi balansat.
Upgradeurile când faci un nivel (level-up-urile clasice) se găsesc sub formă de ataşament la armă şi camuflaje, sistem asemănător cu Battlefield 2142.    Sunt şase tipuri de joc în total, favoritul meu fiind  sabotage, unde ambele echipe trebuie să alerge să detoneze o bombă într-o uzină.Destul de ciudat, însă nu se regaseste Capture The Flag printre modurile de joc, dar există opţiuni care te lasă fara HUD sau cu arma cu putere de foc mai mare.
Altă chestie ciudată este că poţi chema un bombardament şi elicopter, însă nu poţi conduce unul.

Chiar şi aşa, ţinând cont de ce oferă jocul în single player şi în multiplayer, nu veţi fi pagubiţi de achiziţie.
Jocul este incredibil de fluid la cele 60 de frameuri pe secunda ale lui, şi ,ca bonus, CoD 4 merge şi pe sisteme mai vechi, sub cei 256 ram video specificaţi. O surpriză placută.
Animaţiile din joc sunt făcute cu adevărata perspectivă a unui soldat în minte, mişcările lui şi unghiul privirii lui.
Coechipierii tăi sunt aşi în luptă, depăşindu-te chiar şi pe tine la îndemânare, astfel că se elimina nevoia de controlare a coechipierilor din joc.
Cheia principala a jocului este aceea de a-ţi folosi cătarea armei, ca şi în jocurile Call of Duty anterioare. Daca vrei să tragi fara să ocheşti prin cătare, efectul va fi acela de a trage cu ochii închişi: precizie zero. şi încă ceva: atacurile gen Rambo sunt mereu sinucigaşe, aşa ca dacă asculţi de vorba “cu răbdarea treci marea”, nivelul va fi terminat mult mai repede, decât dacă mori de  x ori.

Despre CoD 4 putem spune ca nu este un shooter  duck-and-cover, deoarece de cele mai multe ori obiectul care il foloseşti să te protejezi de inamici va fi distrus, ori va exploda. Da, aţi înţeles: gloanţele trec prin anumite materiale, aşa că ar fi bine să fiţi mereu în mişcare.
Gloanţele au un comportament interesant, deoarece sub anumite unghiuri ricoşează, lucru care te ajută să omori inamici ascunşi după pereţi.
A.I.-ul oponenţilor nu sare dincolo de orice limită a I.Q.-ului, ba chiar din contră: în luptă în grupuri inamicii sunt periculoşi mai mult decât de unii singuri, ştiu sa tragă prin cătarea armei, dar pot trage şi fără să se uite prin ea. De asemenea, adversarii pot trage doar cu arma orbeşte după colt, şi ... au frică. Dacă văd ca intra într-o zonă prea intensă, imediat caută un obiect după care să se ascundă.
Al doilea tip de oponenţi creaţi de comutator sunt câinii: aceştia iţi vor ataca gatul, şi dacă nu te misti repede cu cuţitul, te vor omori. De obicei, când ii auzi lătrând, deja e prea târziu să ii impusti, mai ales dacă vin din spate. Câinilor nu le e frica, ca şi oponenţilor umani, şi te vor ataca chiar daca tragi în ei.
Destul de ciudat este faptul ca oponenţii umani din joc au abilitatea să iţi arunce cu grenada la câţiva zeci de metri direct sub picioarele tale, lucru care mă face să mă întreb de au jucat toţi baseball profesionist. Când o grenadă ajunge în zona ta, pe ecran apare o iconiţă mică, chiar prea mică pentru gustul meu. In joc cred că veţi muri mult mai des de la grenade decat de la arme.

In CoD 4 nu vei avea ocazia să pilotezi avioane, însă vei avea ocazia să iei locul coechipierului pilotului, trăgând cu armele de la bord, fie el elicopter sau avion AC-130 cu sistem infrarosu/termal.
Simt nevoia ca să mai vorbesc de încă ceva: tactici. Jocul se remarcă instantaneu din cauza tacticilor aplicate de către oamenii din echipa ta sau din echipa adversă. Ambele vor folosi cover-fire, vor ataca, se vor retrage, se vor ascunde, etc. în cai cat se poate de aproape de realitate.
In timpul jocului vei avea ocazia să înveţi să foloseşti stealth în adevăratul sens al cuvântului, există o misiune care exact pe acest lucru se bazează, şi care sunt sigur că vă va schimba toată gândirea în privinţa lunetiştilor şi asupra jobului lor: lunetiştii nu se urca în copac şi omoară oameni dintr-o lovitură, ci stau şi pândesc, se mişcă nevăzuţi pentru a putea omori UN om anume.

Din cauză ca am văzut o grămadă de documentare despre SAS şi USMC simt nevoia să spun că jocul este atât de detaliat din punct de vedere militar, încât cred că a existat un advisor din armată, dacă nu chiar mai mulţi. Modul de comportare al armelor şi al sistemelor din joc sunt foarte apropiate vizual de cele din lumea reală. (am vorbit cu cineva care a avut de-a face cu câteva şi mi-a confirmat ca sistemele CHIAR aşa se comportă).    In timpul loading screen-ului ţi se prezintă misiunea şi ceea ce trebuie să faci, şi nu numai: briefing-urile au rolul de a informa playerul de poveste într-un mod direct şi neobositor.
Jocul are plusurile şi minusurile lui, recunosc, dar simt că sunt obligat să va spun că minusurile din punctul meu de vedere pălesc pe lângă plusurile care le deţine, şi asta din cauza atenţiei deosebite către detalii.
Sunetul din joc mie mi se pare extraordinar (poţi auzi chiar cum un cartuş gol din armă cade pe podea ), CoD 4 având grija ca să utilizeze potenţialul maxim al sistemului vostru 5.1.
   
   In anumite momente simţi ca până şi cea mai bună pereche de căşti nu e destul pentru a captiva claritatea şi frumuseţea sunetului.   

Voice-acting-ul este alt mare plus al jocului, personajele care au împrumutat vocea lor A.I.-ului făcând o treabă straşnică: simţi tensiunea în vocile lor în momentul când nava se scufunda şi neliniştea în vocile colegilor tăi când podul pe care stai e pe cale să se rupă. Alt mare plus pentru joc.
Per total, jocul este un tactical first person shooter de cea mai bună calitate, special creat pentru cei împătimiţi ai armelor şi armatei, iar modul său multiplayer sunt sigur că va deveni o legendă în sine. Unde mai pui că merge forţat şi pe sisteme mai slabe?